Optiuni
Recomandari
Articole
Secretele buniciiFenomenul vocilor electronice
Fenomenul vocilor electronice reprezintă presupusa comunicare cu spiritele prin intermediul casetelor înregistrate şi al altor aparate electronice. Credinţa în acest fenomen pare să se fii răspândit în Statele Unite datorită lui Sarah Estep, preşedinta Asociaţiei Americane a Fenomenului Vocilor Electronice, care susţine că ar avea membrii în peste 40 de state şi publică un newsletter pentru aceştia. Estep afirmă că în anii ’70 a început să înregistreze voci cu aparatul Teac al soţului său. Ea este convinsă că aceste voci sunt spirite ceea ce dovedeşte existenţa vieţii de după moarte. De asemenea susţine că aude voci de extratereştrii pe casetele ei. Ea spune că a înregistrat peste 20000 de fantome şi exstratereştrii, însă cum extratereştrii nu vorbesc limba engleză ea nu ştie ce spun aceştia.
Interesul în fenomenul vocilor electronice a apărut în anii ’20. Un reporter de la revista Scientific American l-a întrebat pe Thomas Edison despre posibilitatea de a contacta morţii. Edison, care nu era un om foarte religios, a răspuns că nimeni nu ştie dacă personalităţile noastre trec în altă existenţă sau sferă dar că este posibil să se construiască aparate atât de delicate încât dacă există aceste personalităţi şi ele doresc să comunice cu noi atunci aceste aparate le vor facilita comunicarea mai bine decât mesele de spiritism.
Nu există nici o dovadă totuşi care să arate că Edison ar fi proiectat sau realizat un astfel de aparat. Şi probabil că el nu a prevăzut că spiritele ar putea comunica prin intermediul reportofoanelor sau televizoarelor.
Deoarece este imposibil de demonstrat că fenomenul vocilor electronice se datorează unor fenomene naturale, sceptici susţin că ele sunt rezultatul interferenţelor, în timp ce unele din voci sunt doar rezultatul imaginaţiei oamenilor care atribuie înţeles unor zgomote aleatoare. Şi din moment ce fenomenul are adepţi devotaţi, parţial şi datorită filmului White Noise, multe înşelători sunt posibile.
Psihologul Jim Alcock explică de ce atât de mulţi oameni cred în fenomenul vocilor electronice. Percepţia este un proces foarte complex, iar când creierul nostru încearcă să găsească modele el este ghidat în parte de ceea ce ne aşteptăm să auzim. Dacă ne aşteptăm să auzim un prieten discutând într-o cameră plină cu zgomote creierul ia automat fragmente de sunete şi le compară cu posibile cuvinte corespunzătoare şi ghidaţi de context adesea putem auzi mai clar decât modelele de sunete care ne ajung la urechi. Se poate uşor demonstra în laborator că oameni pot auzi clar chiar şi voci foarte vagi dacă au în faţă o versiune scrisă a cuvintelor rostite. Creierul combină semnalele vizuale cu cele auditive astfel încât putem auzi ce ni s-a spus că se vorbeşte chiar dacă în lipsa informaţiei scrise nu am înţelege nimic din zgomote. Generalizând se poate arăta că oamenii pot auzi voci şi cuvinte şi în modelul zgomotelor albe în care de fapt nu există voci sau cuvinte.
Inginerul de sunet David Federlein consideră cu excepţia cazurilor în care adepţii fenomenului vocilor electronice dispun de mijloace financiare considerabile el foloseşte un echipament de înregistrare mult mai avansat care are o toleranţă mult mai mare. Şi totuşi el nu a auzit niciodată morţii vorbind deşi a ascultat înregistrări ani de zile. Este posibil ca slaba calitate a aparatelor folosite să fie sursa zgomotelor identificate din greşeală drept produse de fantome.
Surse
