Optiuni
Recomandari
Articole
Totul despre sexEroarea fundamentală de atribuire
În teoria atribuirii eroarea fundamentală de atribuire reprezintă tendinţa oamenilor de a pune prea mult accent pe explicaţiile bazate pe dispoziţie şi personalitate referitor la comportamentul altor persoane. Cu alte cuvinte oamenii au tendinţa nejustificată de a presupune că acţiunile unei persoane depind de tipul de persoană de care aceasta aparţine mi de grabă decât de forţele sociale şi de mediu care o influenţează. Astfel de situaţii sunt rar întâlnite când oamenii îşi explică propriile acţiuni.
Termenul a fost propus de Lee Ross la câţiva ani după clasicul experiment al lui Edward E. Jones şi Victor Harris. Ross a susţinut într-o lucrare foarte populară că eroarea fundamentală de atribuire formează baza conceptuală pentru domeniul psihologiei sociale.
Autorul Malcolm Gladwell furnizează o definiţie mai subtilă: o extrapolare a unei caracteristici măsurate din care se obţine o caracteristică fără nici o legătură.
El citează ca exemplu un studiu tipic care a arătat că prin gradul de corectitudine a temelor unui student sau punctualitatea acestuia nu se spune nimic despre frecvenţa la cursuri sau starea camerei sale sau aspectul fizic. Bazând definiţia pe compararea comportamentelor în loc de a motivaţiilor Gladwell evită întrebări complexe referitoare la esenţa unei persoane.Pornind de la teoria dezvoltată de Edward E. Jones şi Keith Davis, Jones şi Harris au propus ipoteza că oamenii ar atribui dispoziţiei comportamente aparent alese liber şi situaţiei comportamente influenţate aparent de şansă.
Subiecţii au ascultat discursuri pro şi anti Fidel Castro, apoi li s-a cerut să evalueze at
itudinea pro a vorbitorilor. Când subiecţii considerau că vorbitorii aleseseră liber poziţia luată referitor la Castro bineînţeles că au crezut că persoanele care au vorbit în favoarea lui aveau o atitudine pozitivă faţă de acesta. Totuşi, contrazicând ipoteza iniţială a lui Jones şi Harris, când li s-a spus subiecţilor că poziţia vorbitorilor fusese determinată de aruncarea unei monezi ei tot au considerat că cei care vorbiseră în favoarea lui Castro aveau în mare o atitudine mai pozitivă faţă de acesta. Astfel a reieşit că subiecţii nu puteau să vadă vorbitorii drept simple persoane care îndeplineau o sarcină aleasă la întâmplare.Nu există o explicaţie universal acceptată pentru eroarea fundamentală de atribuire. O teorie susţine că eroarea rezultă în mare parte din cauza perspectivei existente. Când observăm alţi oameni, persoana este punctul de referinţă principal. Când ne observăm pe noi înşine suntem mult mai conştienţi de forţele care acţionează asupra noastră.
